Cratima și virgula au roluri diferite, dar sunt responsabile pentru unele dintre cele mai frecvente greșeli de scriere. Cratima leagă anumite cuvinte, marchează rostirea împreună a unor părți de vorbire sau înlocuiește un sunet care nu mai este pronunțat. Virgula separă cuvinte, grupuri de cuvinte ori propoziții și ajută cititorul să înțeleagă relația dintre idei.
Cele două semne nu se folosesc după pauza pe care credem că o auzim. Aplicarea lor depinde de structura enunțului și de sensul cuvintelor. Pentru a scrie corect, trebuie să identifici mai întâi ce părți de vorbire apar și ce legătură există între ele. Câteva verificări simple pot elimina majoritatea greșelilor din teme, mesaje, cereri și documente.
Când folosim cratima și ce rol are
Cratima este semnul ortografic scris sub forma unei linii scurte. Nu se lasă spațiu înaintea sau după ea.
Cratima apare frecvent atunci când două cuvinte sunt rostite împreună. Unul dintre ele este, de multe ori, un pronume neaccentuat.
Exemple corecte:
- m-a chemat;
- te-a întrebat;
- i-am răspuns;
- ne-au ajutat;
- s-a întors;
- și-a pregătit ghiozdanul;
- v-a explicat;
- le-a oferit.
O metodă simplă este să identifici verbul. În construcția m-a chemat, forma a chemat face parte din timpul perfect compus, iar m- înlocuiește pronumele mă. Cele două elemente sunt legate prin cratimă.
Cratima apare și când un pronume este atașat unui verb la imperativ, gerunziu sau infinitiv:
- spune-mi;
- ascultă-l;
- ajută-ne;
- oferă-le;
- văzându-l;
- pentru a-i explica.
În forme precum într-o, într-un, dintr-o și dintr-un, cratima marchează rostirea împreună și dispariția unei vocale. Sunt greșite variantele într o, dintr un sau întrun.
Cratima mai apare în unele cuvinte compuse și nume proprii. Exemple potrivite sunt floarea-soarelui, bun-simț, nord-est, Cluj-Napoca și Ana-Maria. Scrierea acestor cuvinte trebuie verificată în dicționar atunci când există îndoieli, deoarece nu toate cuvintele compuse se scriu cu cratimă.
Forme asemănătoare care se confundă frecvent
Multe greșeli apar deoarece două forme se pronunță la fel sau aproape la fel, dar au sens și structură diferite. Pentru a alege varianta corectă, înlocuiește cuvintele sau schimbă timpul verbului.
Sa se scrie fără cratimă când arată posesia. Poate fi înlocuit cu lui sau ei:
- Cartea sa este pe masă.
- Cartea lui este pe masă.
S-a se scrie cu cratimă când participă la formarea unui verb la perfect compus:
- El s-a pregătit.
- Ea s-a întors.
La indică de obicei un loc, o direcție sau un moment. L-a conține pronumele l- și verbul auxiliar a:
- Merge la școală.
- Profesorul l-a felicitat.
Ia poate fi verb sau poate apărea în anumite îmbinări. I-a este format din pronumele i- și auxiliarul a:
- Ia caietul de pe bancă.
- I-a oferit un caiet.
Mai este un cuvânt de sine stătător, în timp ce m-ai conține pronumele m- și auxiliarul ai:
- Mai citesc o pagină.
- M-ai ajutat foarte mult.
Alte perechi care trebuie verificate sunt:
- neam și ne-am;
- va și v-a;
- nai și n-ai;
- sau și s-au;
- iau și i-au;
- cea și ce-a;
- cel și ce-l.
În propoziția Ei s-au întâlnit, forma verbală este au întâlnit, iar s- ține locul pronumelui se. În enunțul Alegi ceai sau cafea, cuvântul sau poate fi înlocuit cu ori, deci se scrie fără cratimă.
Când se pune virgula corect
Virgula separă elementele unei enumerări. Ultimele două elemente sunt legate de obicei prin și, fără virgulă înaintea acestei conjuncții.
Exemplu corect:
Am cumpărat mere, pere, prune și struguri.
Vocativul se desparte prin virgulă de restul propoziției. Vocativul arată persoana căreia i se adresează mesajul:
- Maria, vino puțin.
- Te rog, Andrei, să închizi ușa.
- Vă mulțumesc, doamnă profesoară.
O explicație suplimentară despre un substantiv se izolează prin virgule. Această construcție se numește apoziție:
George Enescu, marele compozitor român, s-a născut la Liveni.
Virgula se folosește înaintea unor conjuncții și adverbe care introduc o opoziție sau o concluzie. Printre acestea se află dar, însă, ci, deci, așadar și prin urmare:
- Am învățat, dar exercițiul a fost dificil.
- Nu a plecat, ci a rămas cu noi.
- A exersat constant, deci a progresat.
Cuvintele și grupurile incidente se izolează prin virgule. Acestea exprimă o observație, o apreciere sau o intervenție a vorbitorului:
- Răspunsul lui, din fericire, a fost corect.
- Elevul, după părerea mea, poate obține o notă mai mare.
- Colega mea, cred eu, va participa.
Când o propoziție subordonată este așezată înaintea propoziției principale, poate fi despărțită prin virgulă, mai ales dacă are valoare circumstanțială:
Dacă termini tema, poți ieși afară.
Pentru că ploua, am rămas acasă.
Unde nu trebuie pusă virgula
Nu se pune virgulă între subiect și predicat. Aceasta este una dintre cele mai întâlnite greșeli.
Greșit este Elevii din clasa noastră, participă la concurs. Varianta corectă este Elevii din clasa noastră participă la concurs.
Regula rămâne valabilă și atunci când subiectul este lung:
Elevii care au obținut cele mai bune rezultate vor primi diplome.
Nu se pune virgulă între predicat și complementul său direct sau indirect. Este greșită formularea Profesorul a explicat, lecția. Corect este Profesorul a explicat lecția.
De regulă, nu se pune virgulă înainte de și atunci când sunt legate două cuvinte sau două propoziții aflate pe același plan:
- Ana citește și scrie.
- Am intrat în clasă și am deschis caietul.
Virgula poate apărea înainte de și dacă acesta introduce o informație cu valoare de concluzie, opoziție sau consecință, ori dacă între elementele legate există o construcție incidentă. Folosirea trebuie decisă după sens, nu prin aplicarea mecanică a regulii.
Nu se pune automat virgulă înainte de că. În propoziția Știu că ai învățat, subordonata completează verbul știu și nu se izolează.
Propozițiile atributive determinative nu se despart prin virgulă de substantivul explicat. În enunțul Elevii care au învățat au răspuns corect, informația care au învățat identifică elevii despre care vorbim.
Dacă informația este doar o explicație suplimentară, se folosesc virgule. Exemplul Elevii, care erau deja pregătiți, au intrat în sală transmite că toți elevii erau pregătiți.
Metode simple pentru evitarea greșelilor
Pentru cratimă, verifică dacă forma conține două cuvinte rostite împreună. Încearcă să identifici pronumele și verbul auxiliar. Dacă poți separa logic elementele, precum mă + a chemat, forma corectă este m-a chemat.
Pentru virgulă, caută mai întâi subiectul și predicatul. Dacă semnul se află între ele, este aproape sigur folosit greșit. Verifică apoi enumerările, vocativele, explicațiile suplimentare și cuvintele incidente.
La finalul unui text, citește fiecare propoziție separat și urmărește:
- formele s-a, l-a, i-a, m-ai și s-au;
- cratimele fără spații în jur;
- virgulele dintre subiect și predicat;
- adresările directe;
- enumerările;
- explicațiile introduse în interiorul propoziției.
Cratima se verifică prin analiza formei cuvintelor, iar virgula prin analiza propoziției. Odată ce recunoști pronumele, verbele și legăturile dintre idei, cele două semne devin mai ușor de folosit. Exersarea pe exemple scurte și corectarea motivată a fiecărei greșeli sunt cele mai sigure metode pentru o scriere corectă.
Lasă un răspuns